Scrisoare acasa

Draga Romania,

A trecut ceva timp de cand am plecat. Nu ti-am scris pana acuma pentru ca am asteptat sa se aseze viata mea ca sa iti pot vorbi linistit, din suflet. Nu am gasit inca raspusul, nu stiu de ce destinul ne-a pus unu cu spatele la celalalt. Aici am invatat ca viata e plina de intrebari, si nici nu iti imaginezi macar ce tare mi-e dor de domna Meze, cand eram elev in clasa ei la scoala Avram Iancu, atunci, parca totul avea un raspuns simplu, doar trebuia sa ridic doua degete. Te rog sa ii spui ca intotdeauna o sa fiu cel mai multumit elev a dansei, te rog, ai grija de ea. Aici am crescut, la soarele din Spania cu radacinile in gandul tau. Inca nu am gasit nimic mai bun ca si un covrig cald la pauza de scoala impreuna cu Ionut si Teodora inainte sa sune soneria, si acum stiu ca fiecare covrig era plin de sentimente care inca in ziua de azi imi satura sufletul.

Iti spun adevarul, sunt fericit... oricum nimeni nu afla diferenta intre o lacrima de tristete sau de fericire asa ca nu am sa iti spun a carui exact apartine manjitura asta pe hartie, si cum stiu ca ma cunosti tu prea bine sa nu spui la nimeni bine? Lasa fie secretul nostru. Traiesc cu nostalgie la ziua in care ma voi intoarce pe ulita unde am crescut, strada Artarilor numarul 65A, singura casa cu numar si litera din Iosia pentru ca tata daduse cadou la o familie de saraci o parte de teren ca sa isi faca si ei casa, si bunul om a impartit cu ei pana si numarul postal. El e bine daca te intrebi, in Australia casatorit si fericit, plin de iubire si rasplata de la Cel de sus, o merita. Mama la fel, e bine si frumoasa cat o vacanta la nesfarsit si abea astept sa o vad din nou, ca stii tu, si ea sta in America impreuna cu "optusplusinspreprezece" munci plus una, aia una de a fi mama cea mai buna din lume.

Sper sa iti mai scriu intr-o seara ca asta curand, cand mai gasesc liniste intre atata galagie de oameni si zile pline de munca.

Al tau copil intotdeauna, Maximilian Daniel Nica (El Rumañol)

PS: Am pus in plic o foaie de copac de portocal, e prima chestie ce am vazut cand am plecat de la tine, si vreau sa o ai si tu.